Atelier „Mămici cu oglinzi”, Atelier „Adolescenți 12-21”, Atelier „Părinte -copil”

„Inconștientul insistă, repetă și sparge ușa la propriu, pentru a fi auzit. Singurul mod de a-l auzi, de a-l invita să intre, este acela de a înceta să îi mai impunem ceva – cel mai adesea sub forma propriilor idei – și să ascultăm în schimb ceea ce nu poate fi spus și care este peste tot, în vorbire, în acțiuni, în vise și în corp.” – Psh. Annie Rogers.

Pentru a primi viața cu brațele deschise, pentru a trăi liber, cu bucurie și satisfacție în suflet, pentru a vibra de sănătate și pentru a ne exprima întregul potențial, trebuie mai întâi să reparăm relațiile cu părinții noștri.

Părinții ne dau viață și sunt o parte inexplorabilă din noi înșine. Astfel ei devin calea de acces către puterile noastre, către forța noastră creativă. Ei dețin cheia vindecării noastre.

Iar noi suntem copiii lor. Primim viața de la părinții noștri. O trăim și de multe ori ne întrebăm dacă trăim în propria viață, dacă ne trăim liber viața sau căutăm să reparăm ceva din trecut într-un mod inconștient?

Libertatea după care tânjim este libertatea de a ne trăi propriile experiențe, independente de tot tumultul istoriei familiei, de toate secretele bine tăinuite, de loialități fără ieșire față de cei care au fost excluși sau față de cei pe care îi iubim necondiționat. Și când ne reconectăm cu esența sufletului nostru, cu propriul liber arbitru, cu propria viață, suntem liberi.

Privind viața, de dinainte de a fi conceput, de când a fost doar gândul de a veni „copilul”, toate aceste amintiri sunt infuzate în AND-ul celui care va veni pe lume să experimenteze. În AND-ul fiecăruia din noi. Și ce căutăm toată viața? Ne căutăm propria libertate.

Iar atunci când devenim părinți, primim un dar. Un dar neprețuit de vindecare. Iar acest dar reprezintă o infinitate de oglinzi. Și dintr-o iubire oarbă, copilul nostru, „oglinda noastră” va scoate la lumină ceea ce noi am căutat să ascundem, să uităm, să reechilibrăm la rândul nostru față de proprii strămoși.

Suntem un cumul de factori emoționali iar copiii noștri conțin același cocktail emoțional, îmbunătățit cu dorința arzătoare de a-și salva părinții, cei de la care au primit darul neprețuit al vieții, ca un omagiu suprem.

Putem schimba ceva în trecut? Putem face ceva diferit? Sau poate dacă schimbăm unghiul din care privim trecutul s-ar putea întâmpla ceva? Doar un observator poate schimba rezultatul experimentului.

Atunci când suntem copii, părinții noștri sunt zeii noștri. Pentru noi ei sunt adevărul suprem. Și ne raportăm la acest adevăr, oglindindu-l în cele mai mari profunzimi. Și tot ceea ce facem, comportamentul, starea noastră oglindește părintele, un aspect, o stare, o situație prin care acesta a trecut și a rămas în așteptarea soluției.

Așa a fost bunica mea, s-a căsătorit pentru că „trebuie”, să fie în rândul lumii, s-a căsătorit cu prietenul fratelui ei fără să-și cunoască viitorul bărbat. Iar căsătoria pentru ea a reprezentat o evadare din casa părintească unde fiind cea mai mare fată din nouă frați a avut doar obligații, drepturile fiindu-i anulate datorită situației sociale în care se afla familia ei și a familiei numeroase. S-a măritat pentru a fi femeia potrivită pentru acel băiat rămas orfan chiar inainte de a deveni major. Frații lui mai mari, deja la casele lor, continuau să-și ia mai mult decât le-ar fi împărțit părinții din casa bătrânească. Obligațiile născute prematur din copilărie au continuat astfel pentru bunica, iar ea a devenit într-un fel mamă pentru soțul ei și protectoarea gospodăriei părinților soțului ei. A rămas văduvă de tânără, o boală nedreaptă a bunicului i-a smuls dreptul la fericire, și a ales să se izoleze de societate, chinuindu-se din răsputeri să-și protejeze gospodăria, și tot ceea ce a construit cu bărbatul ei. Iar mama și-a văzut propria mamă în suferință și nefericire, doar cu „lucruri care trebuie făcute”. Imaginea durerii, tristeții și suferinței s-a instalat pe retina mamei încă din fragedă pruncie. Ajungând adult, mama a îndrăznit să ia viața în piept și să ducă viața mai departe, fiindu-i ceva mai bine, ceva mai ușor dar nu foarte ușor. S-a căsătorit, m-a născut, mi-a oferit ceea ce ea nu a avut parte. Iar mie mi-a fost mult mai ușor și nu mi-a lipsit nimic. Dar o jale și un dor, o suferință și o tristețe mi-au dat târcoale adesea. Și am trăit cu starea de singurătate, cu dorul după acel ceva, cu anxietate fără să înțeleg de unde îmi vin. Și eu, la rândul meu am dus viața mai departe. Iar în ochii fiicei mele, în copilăria mică citeam adesea tristețea după ce am divorțat de tatăl ei, acest divorț venind după o căsătorie care „trebuie”. Am repetat tristețea bunicii, suferința ei rămasă „în așteptarea soluției”, am retrăit într-un fel evenimentele ca într-o roată de hamster. Este ca atunci când facem același lucru la nesfârșit sperând ca rezultatul să fie diferit. Copiii noștri caută să ne salveze, să ne aducă ei soluții așa cum și noi ne-am străduit pentru părinții noștri. Soluție pentru schimbarea trecutului sau conștientizarea evenimentelor? Furia față de evenimentele din trecut sau empatia și onorarea a ceea ce a fost reprezintă libertatea noastră?

Devenim adolescenți după vârsta de 12 ani și începem să ne revoltăm la tot ceea ce se manifestă în jurul nostru și mai ales căutăm să împingem limitele până la extrem, să schimbăm tiparele, acele limite pe care părinții noștri le-au pus din dorința de a ne proteja de niște limite mult mai mari pe care și ei la rândul lor au căutat să le disipeze. Iar ceea ce face adolescentul să poată păși pe drumul propriu este diminuarea riscului. Pentru că doar în acest fel poate depăși limitele puse de părinți spre protecția lui și chiar acele limite impuse de societate. Dar diminuarea riscului se face până la eliminarea riscului complet. Își caută libertatea din adâncul sufletului pe care nu știe cum să o exprime, cum să o găsească, cum să fie conectat cu ea așa cum strămoșii lui nu au reușit.

În „Mintea și creierul adolescentului”, Daniel Siegel tratează într-un mod remarcabil această perioadă tumultuoasă din viața fiecărei persoane, perioada 12 – 24 ani. Există un set crucial de transformări cerebrale în adolescență care aduc noi puteri, posibilități, scopuri ce fac posibilă trecerea de la copilărie la maturitate.

Nevoia de dopamină (denumit și hormonul fericirii și motivării) în această perioadă este mult mai mare decât la alte vârste, dopamina fiind unul dintre principalii neurotransmițători de la nivelul sistemului nervos care transmite informația între neuronii creierului. În orice situație adolescentul percepe argumentele PRO în defavoarea riscurilor ce ar putea să apară. Iar acest lucru se întâmplă doar pentru a putea sparge limitele care au îngrădit, limitele care au adus suferință și durere.

Adolescentul are o minte extrem de ascuțită și dacă încerci să-l convingi sau să-i impui, dacă încerci să-i etalezi riscurile, nu le va vedea. Pentru că mintea unui adolescent nu percepe riscul. Este ca și cum i-ai arăta unui orb natura.

Numeroase studii realizate în rândul adolescenților în SUA referitoare la strategiile prin care se poate reduce dependența de fumat au arătat că nu imaginile de pe pachetele de țigări sau informația legată de efectul nociv îi determină să renunțe la fumat ci informarea acestora despre situația adulților care dețin companii de țigări și încearcă să-i spele pe creier, să-i convingă să fumeze astfel încât profiturile companiilor lor să crească. Conștientizarea manipulării adulților creată asupra adolescenților îi determină pe tinerii în devenire să ia decizii asumate.

Mintea și creierul adolescentului este într-o continuă schimbare iar gândirea esențială se formează prin experiență și dezvoltarea programată a creierului. Informația genetică și epigenetică alături de experiențele trăite în această perioadă sunt cruciale în dezvoltarea cerebrală.

De asemeni, informația epigenetică cu care este conectat adolescentul îl va determina să manifeste anumite comportamente, într-un mod inconștient, căutând să-ți salveze părintele sau pe cineva din arborele genealogic. Astfel comincarea cu adolescenții, aflarea anumitor „secrete” din arbore, anumitor suferințe, drame, evenimente marcante este esențială. Creierul adolescentului devine conștient că evenimentul s-a întâmplat demult, s-a încheiat, nu-i aparține dar îl conține ca informație. Pentru un adolescent informația este extrem de valoroasă.

Modelele de atașament pe care le-a dezvoltat încă din copilărie vor fi proiectate pe cei din jurul lor. Adolescentul se desprinde de familie, se îndreaptă către grupul de prieteni cu nevoia exacerbată de apartenență față de grup dar și cu nevoia de a trăi liber.

Ce ar putea face o mamă să-și însoțească pruncul în călătoria lui? Cum ar putea să se desprindă de el dar în același timp să-i fie aproape? Cum îi poate da libertatea pe care poate nici chiar ea nu a găsit-o?

Cum și-ar putea găsi libertatea un adolescent? Cum ar putea să-și perceapă mama diferit? Care-i locul lui în familie sau în lume? Cui îi este loial atât de mult încât își anulează dreptul la propria libertate?

Sunt multe întrebări la care fiecare ar putea să-și găsească propriul răspuns doar cu o privire sistemică asupra a ceea ce este, asupra sistemului din care face parte.

Și dacă ești interesat, te invit să te înscrii la unul din grupurile care ți se potrivește:

• Grupul de mămici „Mămici cu oglinzi” pentru mămicile care au copiii cu vârsta până în 12 ani (și dacă ai un copil cu vârsta mai mare de 12 ani, încă oglinda ta este acolo, așa încât poți participa la acest atelier) – derulat de obicei în ziua de luni între orele 18.30 – 20.00.

Prețul unei ședinte este 180 lei/mamă + 30 lei/copil .

Programul atelierului „Mămici cu oglinzi” pentru anul 2025:

Va fi anunțat în curând.

• Grupul de adolescenți – întâlnirile fiind lunare, duminica, între orele 10.00 – 12.00 .

Prețul unei ședințe este 210 lei/modul (1620 lei pentru plata în avans a celor 9 module, beneficiind de o reducere de 270lei).

Programul atelierului „Adolescenți 12-21” pentru anul 2025:

Duminică de la ora 10.00 la ora 12.00:

•23 Februarie 2025 – Locul meu în familie și în clan

•23 Martie 2025 – Regăsirea copilului interior. Timpul cu mine

•27 Aprilie 2025 –  Relația cu mama

•11 Mai 2025 – Relația cu tata

•22 Iunie 2025 – Și eu aparțin. Relația cu prietenii

•27 Iulie 2025 – Atașamentele și modul în care ne atașăm

•28 Septembrie 2025 – Provocările și manipularea. Dependențele

•26 Octombrie 2025 – Rămân prezent în timpul transformărilor

•23 Noiembrie 2025 – Pe drumul meu

• Grupul adresat părinților sau celor care-și doresc să devină părinți „Părinte-copil”

Prețul unei ședințe este 240 lei/modul (1890 lei pentru plata în avans a celor 9 module, beneficiind de o reducere de 270lei).

Programul atelierului „Părinte-copil” pentru anul 2025:

Duminică de la ora 16.00 la ora 18.00:

•23 Februarie 2025 – Relația de cuplu

•23 Martie 2025 – Eu copil – Eu adult

•27 Aprilie 2025 –  Mama.  Rolul și locul mamei

•11 Mai 2025 – Tata. Rolul și locul tatălui

•22 Iunie 2025 – Infertilitatea în cuplu

•27 Iulie 2025 – TSA. Sindrom Down. Tulburări mintale în copilărie

•28 Septembrie 2025 – Dependențele

•26 Octombrie 2025 – Depresie și anxietate

•23 Noiembrie 2025 – Relația părinte – copil, părinte – adolescent

Pentru înscrieri (locurile sunt limitate ca număr):

Mesaj whatsapp – 0799526815

e-mail – contact@energieinechilibru.ro

Terapeut,

Mihaela-Elvira Tănase