
Trăim în propria viață sau suntem loiali părinților noștri?
Adolescent – Părinte
Trăim în propria viață sau suntem loiali părinților noștri?
Din motive de protecție, numele persoanelor au fost schimbate. Terapie relatată cu acordul clientului.
Adolescența este o perioadă incredibilă din viața fiecărei persoane, cu nenumărate provocări atât pentru adolescenți cât și pentru adulții din preajmă. Manifestată între doisprezece și aproape douăzeci și patru de ani este o adevărată călătorie cu suișuri și coborâșuri, cu suferințe și bucurii manifestate până la extrem.
În „Mintea și creierul adolescentului”, Daniel Siegel tratează într-un mod remarcabil această perioadă tumultuoasă din viața fiecărei persoane. Există un set crucial de transformări cerebrale în adolescență care aduc noi puteri, posibilități, scopuri ce fac posibilă trecerea de la copilărie la maturitate.
Nevoia de dopamină (denumit și hormonul fericii și motivării) în această perioadă este mult mai mare decât la alte vârste, dopamina fiind unul dintre principalii neurotransmițători de la nivelul sistemului nervos care transmite informația între neuronii creierului. În orice situație adolescentul percepe argumentele PRO în defavoarea riscurilor care pot apărea.
Este cea mai vulnerabilă perioadă pentru dependența de diferite substanțe, inclusiv nicotină, băuturi energizante, narcotice.
„… dacă ar fi să postești de la dopamină, probabil că ar fi fatal (mortal)” a declarat Michael Treadway, de la Emory University.
Adolescentul are o minte extrem de ascuțită și dacă încerci să-l convingi că anumite substanțe îi fac rău, vei aduce un consum mai ridicat. Numeroase studii realizate în rândul adolescenților în SUA referitoare la strategiile prin care se poate reduce dependența de fumat au arătat că nu imaginile de pe pachetele de țigări sau informația legată de efectul nociv îi determină să renunțe la fumat ci informarea acestora despre situația adulților care dețin companii de țigări și încearcă să-i spele pe creier, să-i convingă să fumeze astfel încât profiturile companiilor lor să crească. Conștientizarea manipulării adulților creată asupra adolescenților îi determină pe tinerii în devenire să ia decizii asumate.
Mintea și creierul adolescentului sunt într-o continuă schimbare iar gândirea esențială se formează prin experiență și dezvoltarea programată a creierului. Informația genetică și epigenetică alături de experiențele trăite în această perioadă sunt cruciale în dezvoltarea cerebrală.
Informația epigenetică cu care este conectat adolescentul îl va determina să manifeste anumite comportamente, într-un mod inconștient, căutând să-ți salveze părintele sau pe cineva din arborele genealogic. Astfel comincarea cu adolescenții, aflarea anumitor „secrete” din arbore, anumitor suferințe, drame, evenimente marcante este esențială. Creierul adolescentului devine conștient că evenimentul s-a întâmplat demult, s-a încheiat, nu-i aparține dar îl conține ca informație. Pentru un adolescent informația este extrem de valoroasă.
Modelele de atașament pe care le-a dezvoltat încă din copilărie vor fi proiectate pe cei din jurul lor. Adolescentul se desprinde de familie, se îndreaptă către grupul de prieteni cu nevoia exacerbată de apartenență față de grup.
În nenumărate situații am întâlnit mame în cabinet vorbindu-mi despre relația tensionată cu propriul copil aflat în perioada adolescenței sau despre diferite evenimente negative petrecute în această perioadă. Deși tendința este de a aduce adolescentul în terapie, femeile rămân surprinse atunci când le cer să vină ele la primele ședințe de consiliere.
Eliberarea durerii din sufletul mamei, durere ce a rămas captivă poate chiar înainte să fie conceput copilul, poate reechilibra anumite comportamente ale adolescentului.
Am întâlnit-o în cabinet pe Ana care a venit cu fiica ei cea mare, Irina, o adolescentă în vârstă de aproximativ 13 ani. Irina avusese un moment de rătăcire în care nu știa cum a ajuns pe o anumită stradă, căutându-și pisicuța iar la câteva zile după eveniment s-a scrijelat pe interiorul antebrațelor. Irina are privirea pierdută, este tăcută și pare că trăiește un sentiment de vinovăție. Mama, disperată, vorbește în numele fetei, frământându-și palmele în poală, căutând să înțeleagă ce se întâmplă cu fiica ei.
O privesc curioasă pe adolescenta firavă din fața mea. Pare stingheră atunci când se vorbește de ea la persoana a treia. O rog să-mi povestească ea ce s-a întâmplat și care-i motivul pentru care a ales să fie aici, împreună cu mama. La început timidă, Irina își deschide sufletul, încet, încet.
Aleg să lucrez în terapie mama-adolescent, să aduc în prim plan motivul real care a stat în spatele fiecărui eveniment. Și ori de câte ori Irina atinge un anumit subiect, o întrerup pentru câteva momente căutând să corelez cu evenimente petrecute încă din „PROGRAMUL DE PORNIRE” ale adolescentei, o abordare din perspecriva Recall Healing.
Astfel ies la suprafață povești pe care mama le-a considerat nesemnificative, încă de la momentul conceperii copilului, povești pe care Irina nu le cunoaște.
Un doliu neîncheiat al mamei față de o persoană foarte dragă, o furie îndreptată împotriva societății în care trăia la acel moment, durere și jale adunată, ascunse adânc în ungherele sufletului au determinat-o pe femeie să-și creeze în jur un scut de protecție astfel încât să poată merge mai departe. Pe măsură ce mama relatează evenimentele, ochii adolescentei se măresc, capătă sclipiri, ca și cum ar transmite „toate astea le simt și eu!”.
La momentul conceperii copilului ei, Ana trăiește momente de stres duse la extrem. Persoana care a jutat-o să pășească pe drumul vieții, care a susținut-o ca un părinte are probleme la muncă, în propria lui familie, culminând cu un diagnostic cumplit – tumoră pe creier. Acesta, un preot dedicat muncii, deși își acceptă destinul, tânăra Ana face tot posibilul să-l salveze. Caută soluții, se frământă. Stresul se derulează pe tot timpul sarcinii chiar și după ce micuța Irina se naște. Când fetița împlinește cinci ani și șapte luni, preotul moare. Ana simte că a rămas fără protectorul ei, fără stâlpul pe care se putea baza. Acum se simte singură împotriva tuturor. La un an după decesul acestuia, când micuța Irina împlinește șase ani și șapte luni, evenimentele din jurul familiei iau amploare. Mama Ana se îngrijoraza foarte mult întrucăt familia de origine a preotului deschide un proces în instanță pentru testamentul lăsat de preot. Ana, deși susținută de soțul ei, este dedicată celui care i-a întins o mână de ajutor atunci când i-a fost atât de greu. Tânăra se simte debusolată, pierdută, nu știe încotro să meargă pentru a rezolva chiar și după moarte ultimele dorințe ale celui pe care l-a stimat atât de mult.
Viața curge înainte iar când micuța Irina intră în adolescență și împlinește dublul vârstei la care era când mama ei a fost în durere și frământare, la treisprezece ani și patru luni, se declanșează în mintea ei amnezia temporară și își scrijelește antebrațele. Mesajele inconștiente pe care le transmite mamei sunt „Îți țin eu durerea, mamă! Rezolv eu ceea ce n-ai putut tu rezolva! Mă duc eu în locul lui ca tu să-l ai în viață!”
Irina privește uimită către mama ei. Ceea ce se afirmă în cabinet pare ca mintea ei să recunoască deși conștient nu știa povestea.
Continui terapia prin a elibera durerea mamei folosind fraze vindecătoare din constelații familiale și reconectarea mamă fiică.
La finalul terapiei umerii Irinei sunt drepți, privirea senină și zâmbetul i se citește pe chip. Mama, deși a vărsat multe lacrimi, se simte eliberată.
În cadrul cabinetului îi pregătesc un amestec cu uleiuri esențiale pentru pielea rănită de pe antebrațe. Adaug uleiuri esențiale care stimulează regenerarea epidermei dar și uleiuri esențiale care eliberează emoții captive și cresc stima de sine.
Mesajul primit de la mamă a doua zi a fost o adevărată binecuvântare: „…mulțumesc mult, am văzut aseară o altă Irina, veselă, vorbăreață, cu chef de viață. Eu am de lucru cu mine dar nu-i problemă, ne descurcăm.”
După 3 săptămâni de la prima ședință de terapie adolescenta este voioasă, încrezătoare, ancorată în prezent. Brațele Irinei sunt aproape vindecate.
Onorez și respect vulnerabilitatea și deschiderea fiecărei persoane,
Mihaela-Elvira Tănase

Related Posts
Trăim în propria viață sau suntem loiali părinților noștri?
Adolescent – Părinte Trăim în propria viață sau suntem loiali părinților...
Relația de cuplu
Din motive de protecție, numele persoanelor au fost schimbate. Terapie relatată...