Povestea Mariei – dureri menstruale și menstră abundentă, de lungă durată – Terapie transgenerațională
Din motive de protecție, numele persoanelor au fost schimbate. Terapie relatată cu acordul clientului.
Am cunoscut-o pe Maria în cabinet la o scanare Zyto, încercând să găsească o soluție pentru durerile menstruale, problemele de sănătate de la nivelul uterului și pentru perioada lungă menstruală, de aproximativ 14 zile.
Maria a ramas fără tată imediat după naștere iar figura paternă a fost suplinită de un frate al mamei. Mama Mariei, Lia, își crește fiica singură, ajutată de fratele ei doar de tată, Marin.
Maria îl percepe pe unchiul Marin drept tată însă la aproape 7 ani află ce de fapt „tata este altcineva”. Clienta își aduce aminte cu multă emoție de momentul în care a aflat că „tata nu e tata”. Pentru micuța de doar 7 ani lumea „s-a prăbușit”.
Câțiva ani mai târziu unchiul Marin încearcă în repetate rânduri abuzuri asupra micuței. Maria își aduce aminte că în perioada gimnaziului a trăit momente extrem de dificile în relația cu unchiul său.
Clienta intenționează să rezolve prin terapie în regresie problemele menstruale însă o macină situația arborelui genealogic care pare atât de complicată.
Îmi povestește cum unchiul Marin este de fapt fiul bunicului ei matern și al unei surori a bunicii care a fost alungată când s-a aflat că este însărcinată cu cumnatul ei.
Aleg să ajut clienta abordând intenția de a rezolva problema menstruală dar de data aceasta accesând o viață a unui membru din arborele genealogic, acolo unde s-a declanșat sursa emoțională a problemelor menstruale din viața ei.
Maria accesează o stare de relaxare profundă relativ repede. Abordarea este de a „scana” în stare de transă hipnotică fiecare linie transgenerațională pentru a identifica „Sursa emoțioanlă” a problemei menstruale a Mariei.
Cinci generații deasupra mamei, Maria o identifică pe stră-stră-străbunica Ioana. Cu acceptul Sinelui Înalt al stră-stră-străbunicii Ioana accesăm acele momente din viața ei care au declanșat conflictele transgeneraționale. Maria se conectează repede la viața Ioanei.
Momentul accesat este în timpul unei revolte când Ioana este adolescentă și aleargă disperată ascunzându-se după o căruță, mai apoi fugind în pădure pentru a scăpa cu viață. Își vede cu multă durere casa în flăcări și fratele mai mare murind. Deși mică și sărăcăcioasă, casa lor de pământ era primitoare și plină de veselie, însă acum ardea în flăcări. Ioana percepe durerea pierderii casei și singurătatea în care se cufundă. Părinții ei nu mai sunt, la fel și frații ei, unul a murit în flăcări, altul a dispărut. Își simte inima frântă, durerea infinită și sfâșietoare o mistuie.
Următorul moment accesat este acela în care se îndrăgostește de un băiat înstărit, fiul unui boier. Însă părinții lui nu sunt de acord cu această căsătorie. Dragostea lor este sinceră și aleg să-și trăiască iubirea în ciuda diferențelor sociale. Așadar Ioana ajunge în casa boierilor unde își găsește înțelegere doar în brațele iubitului ei. Tânăra fată rămâne însărcinată. De-a lungul sarcinii trăiește în atmosfera de a nu fi dorită, de a nu fi acceptată, căutând să-și depășească condiția socială, arătând că are un suflet bun. Însă clipa aducerii copilului pe lume este tot mai aproape, burta Ioanei crescând tot mai mult, simte fizic un disconfort accentuat.
Nașterea este extrem de durereroasă, este sânge peste tot. Hemoragia este puternică. Ioana simte cum copilul ei care doar ce s-a născut „o strigă cu disperare” iar ea se îndepărtează tot mai mult. Apare o puternică frică de moarte. Ioana se percepe deja deasupra corpului, nu se mai poate conecta cu fetița și cu propriul corp. Vede totul de sus, simțindu-se extrem de neputincioasă. O inundă sentimente de tristețe duse la extrem, de frică de moarte, de neputința de a-și ține copilul în brațe și de frustrare că nu își trăiește viața alături de micuța căreia doar ce i-a dat viață. Toate aceste emoții sunt atăt de puternice încât se simte copleșită.
În partea de transformare am lucrat pe acceptarea faptului că viața a fost dusă mai departe, pe reîntâlnirea cu părinții și frații pentru a-și putea lua rămas bun, pe împăcarea cu Spiritul Revoltei, împăcarea cu socrii ei și cel mai important, pe împăcarea cu ea însăși.
Sentimente de iertare, împăcare și iubire profundă se așează în locul celor de frustare, tristețe, neputință. Simte că a reușit să ducă viața mai departe în ciuda vremurilor tulburi în care a trăit, că a avut puterea și curajul să dea viață, să permită iubirii să curgă din generație în generație. Moartea ei nu a fost în zadar, viața a curs mai departe cu multă iubire.
În spațiul de lumină, Ioana se poate întâlni cu toți descendenții ei, îi poate percepe. Își percepe stră-stră-strănepoata și primește înapoi toate fragmentele de energie care au ricoșat în întreg argorele genealogic din suferințele ei. Este împăcată și fericită. Se simte întreagă, împlinită.
La finalul terapiei clienta percepe liniște și împăcare. Întreg arborele își „spune povestea”, așadar conștientizează că dramele lor s-au încheiat demult.
Simbolic, uterul reprezintă „casa” iar casa stră-stră-străbunicii Ioana a fost distrusă, arsă în flăcări. Mai mult, ea a retrăit toată viața hemoragia în care Ioana și-a pierdut viața.
M-am reîntălnit cu Maria 10 luni mai târziu după această terapie. Zâmbind, mi-a povestit cum problemele de la nivelul uterului s-au rezolvat și cum acum i se pare „ ciudat să aibă o menstră fără dureri, de doar 3-4 zile”.
Îți multumesc pentru încrederea acordată!
Mihaela-Elvira Tănase
Povestea Cristinei – De ce atacuri de panică? De ce anxietate?
Terapie Regresie în viața curentă și viața intrauterină
Din motive de protecție, numele persoanelor au fost schimbate. Terapie relatată cu acordul clientului.
Cristina are aproximativ 25 de ani și m-a contactat pentru o ședință de terapie regresivă în căutările sale spre a-și rezolva starea de anxietate și atacurile de panică.
Am vorbit cu Cristina și am rugat-o să-mi povestească despre primele momente în care au apărut atacurile de panică. Își aduce aminte că au trecut peste 10 ani de la primele atacuri de panică și că apăreau de fiecare data când simțea că nu găsește o cale de ieșire dintr-o situație. Perioada adolescenței a fost agitată, mai ales în timpul clasei a VIII-a când a existat o presiune foarte mare asupra ei pentru școală, din partea părinților ei.
Relația cu tatăl ei a simțit-o relativ încordată, percepând multă nedreptate. Însă, în momentul în care tatăl prietenei ei moare, la doar 49 de ani, conștientizează că peste două zile tatăl ei ar împlini aceeași vârstă cu acesta. Când Cristina îmi povestește, simte din nou emoția de tristețe pe care a trăit-o cu 2-3 ani în urmă, în acest eveniment.
Cristina își aduce aminte că mama i-a povestit că ar mai fi avut un frate geamăn, fiecare cu placenta proprie, care s-a oprit din evoluție la 6-7 luni iar mama a fost acuzată de medici că ar fi vrut să scape de sarcină. Din nou Cristina simte o emoție în care își face loc nedreptatea.
Clienta intră repede într-o stare de relaxare profundă, accesând momente din copilăria mică. Se percepe la doar 4 ani jucându-se pe un preș în curtea casei cu o păpușă. Părinții și bunicii sunt prin curte trebăluind însă ea simte un sentiment puternic de dor, dorul de a petrece timp cu ei. În același timp își face loc și sentimentul de a-și proteja păpușica.
Sentimentul de dor era un sentiment foarte cunoscut pentru ea, împletit parcă cu multă tristețe. Așadar, Cristina accesează un nou moment din viața ei, când avea doar 2 ani. Este în cameră cu bunicii și își dorește foarte mult să meargă la mama. Explorează drumul către mama, deschizând ușile camerelor, însă, când ajunge la ea, constată că este foarte ocupată. Se întoarce din nou la bunici cu același sentiment de dor și tristețe pe care corpul ei îl cunoaște foarte bine.
Apoi, clienta accesează un moment în care fiind bebeluș, în brațele mamei, îi ascultă vocea caldă care îi cântă despre un pui de rândunică ce îndeamnă o fetiță să-și ierte păpușica pentru că și-a murdărit rochița. Deși este un moment de liniște în brațele mamei, clienta simte un puternic sentiment de vinovăție.
În starea de relaxare profundă, Cristina accesează de data aceasta un moment intrauterin. Îi percepe ochii fratelui ei foarte triști și simte că el este ca și cum ar sta în spatele unui geam. Simte tristețea lui și faptul că el îi transmite ca o părăsește, că nu mai poate sta.
Am lucrat pe acest moment, în a-și lua rămas bun de la fratele ei, a putea să-i transmită durerea și suferința ei. Băiețelul îi transmite numele lui – Darius.
Apoi, în prezența Ghidului ei spiritual, întâlnirea cu părinții ei și cu Darius este plină de iubire și acceptare.
La finalul terapiei Cristina conștientizează că toată vinovăția, dorul și tristețea pe care le-a simțit întreaga ei viață proveneau din faptul că nu și-a putut ajuta fratele și că nu a apucat să-și ia rămas bun de la el.
Mai mult, faptul că medicii au acuzat-o pe mama că ar fi făcut ceva să scape de sarcină, medicii reprezentând o autoritate, a determinat-o să perceapă o relație tensionată cu tata care era pentru ea asemeni unei autorități acuzatoare.
Momentul de tristețe profundă simțit la decesul tatălui prietenei ei care avea aceeași vârstă cu tatăl ei a reconectat-o cu faptul că și ea ar fi avut un frate de aceeași vârstă cu ea.
Toate aceste conștientizări îi aduc clientei sentimente de eliberare, iubire, acceptare, încredere, putere, sentimentul de a fi mândră de ea. Simte cum volumul respirator crește și poate respira cu ușurință. Acum înțelege că este responsabilă de fericirea din viața ei și eliberează tiparele pe care le-a preluat încă din perioada intrauterină, tipare preluate din loialitatea imensă pe care o are un copil față de părinții lui.
Îți mulțumesc pentru încrederea acordată!
Mihaela-Elvira Tănase
Learn More
Povestea Ioanei – De ce nu am o relație de cuplu echilibrată?
Povestea Ioanei – De ce nu am o relație de cuplu echilibrată? De ce nu mă căsătoresc?
Terapie Regresie într-o viață anterioară
Din motive de protecție, numele persoanelor au fost schimbate. Terapie relatată cu acordul clientului.
Ioana este o tânără de aproximativ 40 de ani, foarte săritoare în a-i ajuta pe ceilalți, foarte plăcută și veselă. Pentru că nu reușea să aibă o relație de cuplu de lungă durată, a trecut pragul cabinetului meu, în urma cu doi ani, alegând o ședință de terapie în regresie.
Ioana a intrat repede într-o stare profundă de relaxare, accesând un moment dintr-o viață anterioară. Se percepe pe o stradă veche de piatră, străjuită de case din piatră, cu trăsuri trase de cai și zgomotul roților pe caldarâm, oameni care își urmează treburile iar în capătul străzii observă o clădire înaltă cu ceas, clădire foarte familiară. Strada pietruită, clădirea înaltă cu ceas îi aduc sentimente de liniște, de pace, de acceptare. Este locul în care se întâlnește de obicei cu bărbatul pe care îl iubește din toată inima. Acum se percepe stând și așteptând să apară bărbatul mult iubit. Însă așteptarea continuă până târziu. Tristețea și sentimentul de singurătate își fac loc în inima ei. Înțelege că așteptarea s-a terminat, că nu mai are ce să aștepte. Ioana percepe sentimentele de tristețe foarte profund în aceste clipe, inima ei se umple de durere, se simte singură și abandonată. Lacrimi izvorăsc din ochi. Pentru Ioana, este clipa în care „așteptarea se termină”.
Anii trec iar Ioana caută să se realizeze prin propriile puteri, într-o societate în care femeia era realizată doar prin căsătorie. Ea se percepe având grijă de doi copii în vârstă de 4-5 ani, copii ai unei familii din ținut, a căror mamă a decedat. A ales să muncească, să se realizeze prin propriile puteri, dedicându-se acestor doi copii. Se simte iubită de copii și respectată de cei din jur. Iubirea copiilor o înalță. Își găsește fericirea în iubirea copiilor. An de an ea este lângă acești copii față de care simte multă compasiune și iubire. Alte sentimente sau alte lucruri nu mai contează în acea viață. Știe și simte ca doar fiind lângă acești copii viața ei capătă sens. Ioana alege să facă un jurământ „mă oblig să fiu responsabilă, îmi dedic viața unei singure instituții, voi fi întru totul o răspundere foarte mare – pentru copii”.
Am accesat apoi ultimele momente ale acelei vieți. Și-a perceput întreaga viață în care s-a dedicat acestor doi copii. Inima ei a rămas împietrită pentru a nu mai simți suferința din iubirie. Percepe jurămâtul făcut ca o protecție în fața suferinței, ca o aură protectoare.
În partea de transformare am lucrat pe acceptarea ruperii relației cu bărbatul de care era îndrăgostită și pe eliberarea jurămâtului făcut. Ioana trăiește un sentiment de ușurare iar inima ei se umple pentru prima oară de o nouă energie de iubire necondiționată.
Amintirea acestei vieți în care iubirea este periculoasă pentru că aduce suferință, i-a dat de înțeles Ioanei nevoia de a respinge partenerii din viața ei, astfel încât să nu mai retrăiască durerea abandonului.
Astazi, după aproape doi ani, m-am reîntâlnit cu Ioana. Mi-a zâmbit și mi-a spus emoționată „Mi-am schimbat numele! M-am căsătorit!”. Eliberarea jurământului i-a permis să îndrăznească să simtă iubirea.
Îți multumesc pentru încrederea acordată!
Mihaela-Elvira Tănase
Learn More